27 septembrie 2026: șase afirmații verzi devin automat neloiale

Peste douăzeci și șase de zile, o afirmație despre produs care până acum era doar riscantă devine automat neloială. Fără discuție, fără evaluare de la caz la caz. Neloială în toate împrejurările, exact ca un cronometru fals de numărătoare inversă.

Actul este Directiva (UE) 2024/825 privind capacitarea consumatorilor pentru tranziția verde și se aplică de la 27 septembrie 2026. Nu este o lege despre pașaport și nu este ESPR. Reglementează ce aveți voie să spuneți despre un produs, iar pentru majoritatea producătorilor din sectoarele noastre ajunge cu ani înaintea oricărei obligații de pașaport.

Data se aplică inclusiv acolo unde legea încă nu a ajuns

Directiva privind capacitarea consumatorilor se aplică la 27 septembrie 2026 indiferent dacă statul membru a terminat transpunerea. Merită spus direct, pentru că transpunerea a mers prost. Termenul a fost 27 martie 2026, iar la 28 mai 2026 Comisia a deschis proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 20 de state membre pentru necomunicarea transpunerii complete. Pe listă se află, printre altele, Belgia, Cehia, Estonia, Spania, Franța, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și Bulgaria.

Germania a finalizat la 19 februarie 2026, iar Italia la 9 martie 2026. Un producător român de mobilă care vinde în Germania se află, așadar, deja în interiorul versiunii germane a acestor reguli, orice s-ar întâmpla la București.

Încă un lucru despre temeiul juridic. Directiva privind afirmațiile ecologice, care ar fi introdus o verificare înainte de publicarea unei afirmații, a fost semnalată de Comisie pentru retragere la 20 iunie 2025. Directiva privind capacitarea consumatorilor este legea activă împotriva greenwashingului în UE. Dacă un furnizor sau un consultant își face planuri în jurul Green Claims, își face planuri în jurul unei propuneri care nu vine.

Șase afirmații încetează să mai fie discutabile

Directiva adaugă șase practici în anexa I la Directiva privind practicile comerciale neloiale. Anexa I este lista neagră: practici neloiale în toate împrejurările, fără test de echilibrare și fără loc de argumentat că, în realitate, consumatorii nu au fost induși în eroare.

Cad primele afirmațiile generice de mediu. „Ecologic“, „verde“, „prietenos cu clima“ sunt interzise dacă nu puteți dovedi o performanță de mediu excelentă recunoscută, ceea ce în practică înseamnă eticheta ecologică a UE sau o schemă de tip I conform ISO 14024, precum Nordic Swan sau Blue Angel. O afirmație generică poate fi salvată prin precizare, cu detaliul pe același suport. Poziția exprimată a Comisiei este că, atunci când nu există spațiu pentru precizare, afirmația nu ar trebui în general făcută deloc.

Urmează afirmațiile de neutralitate a carbonului bazate pe compensare: „neutru din punct de vedere climatic“, „neutru în CO₂“, „zero net“, „compensat climatic“. Supraviețuiesc doar afirmațiile despre impactul real pe ciclul de viață.

Apoi etichetele de durabilitate care nu se bazează pe o certificare de către un terț sau pe o schemă stabilită public. Puteți avea eticheta proprie, dar schema trebuie să fie deschisă concurenților și verificată de o entitate juridică independentă separată.

Ultimele trei sunt mai discrete și prind mai multe firme. Prezentarea unei cerințe legale ca trăsătură distinctivă este acum neloială, ceea ce exclude promovarea conformității ca avantaj. Neloială este și afirmația despre întregul produs când doar o componentă îndeplinește condiția: un „tricou reciclat“ al cărui conținut reciclat este ața. La fel și practicile de uzură morală programată, inclusiv ascunderea efectelor negative ale unei actualizări software.

Nu există un scor de reparabilitate pentru textile, mobilă, produse pentru construcții sau oțel

Scorul de reparabilitate este detaliul pe care acest domeniu îl greșește cel mai des. Scara europeană de la A la E există doar pentru telefoane inteligente, tablete și telefoane fără fir, unde apare pe eticheta energetică din 20 iunie 2025. Pentru textile, mobilă, materiale de construcții sau fontă și oțel nu există.

Obligația precontractuală din Directiva privind drepturile consumatorilor, astfel cum a fost modificată, are prin concepție două ramuri. Când un scor de reparabilitate este stabilit la nivelul Uniunii, comunicați scorul. Când nu este, comunicați în schimb informațiile producătorului privind repararea: dacă repararea este disponibilă, cât costă aproximativ și cum o solicită clientul.

Pentru toate cele patru grupe de produse cu care lucrăm, la 27 septembrie obligă a doua ramură. Orice furnizor care îi spune unui producător de mobilă că are nevoie de un scor de reparabilitate pentru raft în această toamnă descrie o regulă care pentru sectorul lui încă nu există. Obligația este reală; scorul nu.

Codul QR al etichetei GARAN nu deschide un pașaport de produs

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1960 fixează designul a două instrumente de raft care devin obligatorii în aceeași zi, 27 septembrie 2026. Primul este o notificare armonizată privind garanția legală, un afiș sau o mențiune pe site că fiecare produs beneficiază de o garanție legală de conformitate de cel puțin doi ani. Al doilea este o etichetă armonizată de durabilitate numită GARAN.

GARAN obligă comerciantul, nu producătorul, și doar într-un caz precis: când producătorul oferă o garanție comercială de durabilitate care nu costă nimic în plus consumatorul, acoperă întregul bun și nu o componentă, depășește doi ani și este pusă la dispoziția comerciantului. Designul este fixat: titlu invariabil, simbol de calendar, bifă și cod QR, la o dimensiune fizică minimă de 95 pe 100 de milimetri. Se schimbă doar durata în ani, marca și modelul.

Acel cod QR duce la portalul Comisiei Your Europe dedicat garanției legale. Nu deschide un pașaport digital al produsului, iar cine spune altceva vă vinde ceva. Adevărat, și mai util, este că raftul devine mediat de coduri QR și dens în informație, iar o garanție de durabilitate este credibilă doar dacă dețineți efectiv date despre durabilitatea și durata de viață estimată a produsului.

Textilele și mobila au nevoie de date de calitatea pașaportului înainte ca pașaportul să existe

Directiva privind capacitarea consumatorilor creează o problemă de calendar pe care aproape nimeni nu o planifică. Obligațiile ei privind afirmațiile mușcă la 27 septembrie 2026. Actul delegat ESPR pentru textile este așteptat în jurul lui 2027, obligația de pașaport venind cam 18 luni mai târziu; mobila este așteptată în 2028, deci în jurul lui 2029 sau 2030. Rămâne o fereastră de trei ani sau mai mult în care trebuie să vă justificați afirmațiile de mediu la un nivel pe care pașaportul a fost proiectat să îl producă, fără ca pașaportul să vă fie impus legal.

Sunt aceleași câmpuri. Compoziție materială verificată și conținut reciclat. Amprentă pe ciclul de viață. Durabilitate și durată de viață estimată. Reparabilitate, disponibilitatea pieselor de schimb, informații despre reparare, condiții post-vânzare. Directiva nu cere un pașaport; cere o dovadă clară, obiectivă, disponibilă public și verificabilă, iar acestea sunt proprietăți ale datelor de produs structurate, nu ale unei fraze de marketing.

Acesta este argumentul onest pentru a începe devreme și nu are nimic de-a face cu termenul pașaportului. Companiile care dețin aceste date pot face afirmații specifice în locul celor generice interzise. Cele care nu le dețin vor descoperi că mișcarea sigură este să tacă, iar tăcerea are propriul cost comercial.

Sancțiunea și ce vă apără cu adevărat

Încălcările Directivei privind capacitarea consumatorilor se sancționează în temeiul Directivei de modernizare (UE) 2019/2161. Pentru încălcări pe scară largă, aceasta prevede o amendă maximă de cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală sau minimum 2 milioane de euro atunci când cifra de afaceri nu este disponibilă. Statele membre pot merge mai sus, iar aplicarea revine autorităților naționale de protecție a consumatorilor care lucrează prin rețeaua de cooperare CPC.

Controlul are loc după punerea pe piață. Nimeni nu vă aprobă afirmația în avans, ceea ce înseamnă că întrebarea nu este niciodată „a fost aprobat“, ci „ce dovadă aveați în momentul în care a întrebat autoritatea“. Răspunsul îl dau datele de produs structurate, cu marcaj temporal. Un raport de sustenabilitate nu îl dă, decât dacă afirmația a venit din el.

Precedentele există deja sub vechile reguli. Autoritatea neerlandeză ACM a obligat H&M să revizuiască etichetarea „Conscious“ și „Conscious Choice“ pentru lipsa unor definiții clare și a dovezilor și a semnalat Decathlon pentru afirmații „Ecodesign“ nesusținute. Ambele s-au întâmplat înainte ca directiva să înăsprească ceva. De la 27 septembrie, astfel de cazuri nu mai au nevoie de o dispută despre inducerea în eroare.

Ce să faceți în următoarele douăzeci și șase de zile

Scoateți fiecare afirmație de mediu pe care o folosiți acum: pe ambalaj, pe site, în catalog, în documentația de licitație. Pentru fiecare, notați ce dovadă i-ați înmâna unui inspector. Acolo unde dovada este asigurarea unui furnizor și nu un document, aceea este afirmația care se schimbă prima.

Dacă vreți să vedeți cum arată stratul de dovezi când este structurat, nu doar afirmat, pașapoartele demo ale noastre arată câmpurile pentru o piesă reală de mobilier, un bloc ceramic și o baterie, cu sursele atașate. Iar dacă vă întrebați care reglementare ajunge prima la produsele voastre, calculatorul de termene răspunde în circa un minut.