Fierul și oțelul sunt coloana vertebrală a economiei moderne — de la armătura din fundația fiecărei clădiri până la structurile podurilor, automobilelor, mașinilor și turbinelor eoliene. Însă producția de oțel este și unul dintre cele mai intensive procese industriale din punctul de vedere al emisiilor de carbon din lume — răspunde pentru aproximativ 7–9% din emisiile globale de CO₂. Tocmai de aceea Uniunea Europeană a plasat oțelul în fruntea planului său de transparență.

În primul plan de lucru din cadrul Regulamentului privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile (ESPR), adoptat în aprilie 2025, fierul și oțelul au fost desemnate ca prima grupă de produse pentru care va fi dezvoltat un pașaport digital al produsului (DPP). Actul delegat este așteptat în jurul anului 2026, iar obligația propriu-zisă — în jurul anilor 2027–2028. Cu alte cuvinte, metalurgia nu va aștepta: se află în fruntea coloanei.

De ce este oțelul prioritatea nr. 1?

Alegerea UE nu este întâmplătoare. Oțelul este așa-numitul „produs intermediar” (intermediate product) — intră ca materie primă în aproape orice altă verigă de valoare: construcții, industria auto, construcția de mașini, ambalaje, energetică. Prin acordarea unui pașaport materialului de la bază, UE construiește o fundație solidă de date pe care se sprijină pașapoartele tuturor produselor finite. În plus, oțelul este:

• Extrem de intensiv din punctul de vedere al emisiilor de carbon — până la 1,8–2,5 tone CO₂ per tonă de oțel în producția în furnal
• Complet și infinit reciclabil — fără pierderi de calitate, ceea ce îl face candidatul ideal pentru economia circulară
• Comercializat la nivel global — cantități uriașe se importă în UE, ceea ce impune un standard comun de trasabilitate

Ce va conține DPP pentru oțel?

Spre deosebire de pașaportul unui produs finit, DPP pentru oțel se concentrează pe proprietățile materialului și pe amprenta sa de producție. Se așteaptă să includă:

• Origine și traseu de producție — furnal (BF-BOF) sau cuptor cu arc electric (EAF), care funcționează predominant pe bază de fier vechi
• Amprentă de carbon per tonă — emisii verificate „de la leagăn până la poartă” (cradle-to-gate)
• Procent de conținut reciclat — ce proporție din produs provine din materie primă secundară (fier vechi)
• Compoziție chimică și marca oțelului — carbon, elemente de aliere și conformitate cu standardele EN
• Proprietăți mecanice — rezistență la tracțiune, limită de curgere, clasă de armare (de exemplu B500B)
• Prezența substanțelor periculoase sau restricționate
• Instrucțiuni de reciclare și informații privind sfârșitul ciclului de viață

DPP și CBAM: cele două fețe ale monedei de carbon

DPP pentru oțel nu există în vid. Este strâns legat de Mecanismul de ajustare a emisiilor de carbon la frontieră (CBAM), care impune o taxă de carbon pe importul de oțel, fier, aluminiu, ciment și altele. Ambele instrumente cer același lucru: date fiabile privind amprenta de carbon a fiecărei tone. O companie care și-a construit deja DPP dispune de date gata pregătite și verificate pentru declarațiile sale CBAM — și invers. În loc de două cheltuieli separate, transparența se transformă într-un singur avantaj competitiv comun.

Oțelul ca material circular

Oțelul are un avantaj unic: este 100% reciclabil fără pierderea proprietăților. Astăzi însă o mare parte din fierul vechi este amestecat și degradat, deoarece lipsesc datele despre compoziția sa exactă. DPP rezolvă această problemă — atunci când fiecare grindă, tablă sau bară de armătură își poartă propriul pașaport cu compoziția chimică exactă, fierul vechi poate fi sortat cu precizie și retopit în oțel nou de înaltă calitate. Acest lucru transformă reciclarea dintr-un proces brut într-o știință exactă și crește valoarea materiei prime secundare.

Ce înseamnă acest lucru pentru metalurgia românească?

România are o industrie metalurgică și de prelucrare a metalelor semnificativă — de la producători de produse lungi și armătură până la numeroși comercianți și procesatori. Sectorul se confruntă cu provocări concrete:

• Producătorii de oțel și armătură: trebuie să înceapă să măsoare și să documenteze amprenta de carbon și conținutul reciclat chiar de pe acum, pentru a fi pregătiți pentru 2027–2028.
• Comercianții și distribuitorii de metale: vor trebui să transmită datele DPP în amonte pe lanț — clienții din construcții și din construcția de mașini le vor solicita
• Importatorii de oțel din Turcia, China și Ucraina: poartă răspunderea pentru existența pașaportului și a datelor CBAM pentru cantitățile importate — fără acestea, accesul pe piață devine dificil
• Procesatorii și atelierele de galvanizare: fiecare prelucrare adăugată trebuie reflectată într-un pașaport actualizat

Concluzie

Oțelul este prima industrie asupra căreia UE îndreaptă reflectorul transparenței — și acest lucru nu este întâmplător. Pentru metalurgii, comercianții și procesatorii români, aceasta înseamnă că momentul pregătirii este acum, nu atunci când actul delegat intră în vigoare. Companiile care își construiesc din timp sistemul DPP nu vor răspunde pur și simplu cerințelor — își vor transforma datele de carbon și de materiale într-un argument puternic de vânzare pe o piață europeană tot mai exigentă.