Pașaportul bateriei: 71 de puncte de date, iar bicicleta electrică le are pe cele mai multe obligatorii

Până la 18 februarie 2027 au rămas sub șase luni, iar prima întrebare a fiecărui producător este aceeași: ce anume intră în pașaport. Până acum răspunsul era „citiți anexa XIII". De la jumătatea lui august există unul mai bun.

Comisia Europeană a publicat Guidance Document: Digital Batteries Passport – data points by category, versiunea 2.0 din 15 august 2026. Este un tabel în care fiecare câmp este numit, are temeiul juridic din Regulamentul privind bateriile și este marcat separat pentru cele trei categorii — baterii pentru vehicule electrice (EV), baterii pentru mijloace de transport ușoare (LMT) și baterii industriale peste 2 kWh.

Am descărcat documentul și am numărat. Sunt 71 de puncte de date. Iată ce rezultă din ele.

Ce conțin cele 71 de câmpuri

Primele șaisprezece sunt identitatea bateriei: identificator unic, cine o pune pe piață, producător și adresă, categorie, model și număr de lot, locul și data fabricației, greutate, capacitate, chimie. Tot aici intră substanțele periculoase în afară de mercur, cadmiu și plumb, agenții de stingere utilizabili și materiile prime critice în concentrație peste 0,1%.

Punctele 17–24 sunt blocul de sustenabilitate: declarația privind amprenta de carbon și clasa aferentă, aprovizionarea responsabilă conform politicii de diligență și procentele de conținut reciclat — separat pentru cobalt, litiu, nichel și plumb.

Punctele 25–39 sunt electrochimia: capacitate nominală în Ah, tensiune minimă, nominală și maximă cu interval de temperatură, putere, durată de viață estimată în cicluri și testul de referință, eficiență energetică la 50% din ciclul de viață, C-rate.

Punctele 40–47 acoperă marcajele, declarația UE de conformitate, informațiile privind gestionarea bateriilor uzate, compoziția detaliată a catodului, anodului și electrolitului și — rar menționat — numerele pieselor de schimb și datele de contact ale furnizorilor lor.

Categoria cu cele mai multe câmpuri obligatorii nu este bateria EV

Acesta este numărul care surprinde. Numărat pe coloane:

LMT — 50 de câmpuri obligatorii. EV — 47. Industriale — 32.

O baterie de bicicletă electrică poartă deci mai multe câmpuri obligatorii decât o baterie de automobil electric și cu optsprezece mai multe decât o baterie industrială de câțiva megawați-oră. Motivul nu este severitatea față de transportul ușor, ci opusul: la bateriile industriale 26 de câmpuri sunt condiționate în loc de obligatorii, față de 8 la EV și 8 la LMT. Legiuitorul a lăsat mai mult „depinde de caz" exact acolo unde configurațiile variază cel mai mult.

Consecința practică pentru un producător LMT este neplăcut de simplă. Dacă ați presupus că sunteți afectat mai ușor pentru că produsul e mai mic, documentul nu confirmă asta.

În 21 de locuri cele trei categorii diferă

Nu este o listă cu trei bife. La 20 din cele 71 de puncte cel puțin o categorie diferă de celelalte două — iar diferențele nu sunt întâmplătoare.

Grupul de durabilitate și performanță — durata de viață estimată, testul de referință, eficiența energetică, C-rate, puterea, scăderea puterii, rezistența internă — este obligatoriu pentru EV și LMT, dar condiționat pentru industriale.

Punctul 33, pragul de capacitate pentru epuizare, se cere doar la EV. La LMT și industriale nu se completează explicit.

Iar starea de sănătate (state of health) este împărțită: un punct este obligatoriu doar pentru EV și nu se completează la celelalte două, în timp ce următoarele cinci sunt exact invers — obligatorii pentru LMT, condiționate pentru industriale și nu se completează la EV.

Partea care schimbă proiectul

Dacă rețineți un singur lucru din document, acesta să fie. Punctele 51–71 nu sunt o specificație de produs. Sunt valori care se schimbă în timp ce bateria funcționează: puterea și scăderea ei, rezistența internă, starea de sănătate, numărul de cicluri de încărcare, starea de încărcare și — scris literal — „evenimente negative, precum accidente".

Există și un câmp pentru statutul bateriei, definit ca „originală", „reorientată", „reutilizată", „recondiționată" sau „deșeu".

Ceea ce înseamnă că pașaportul nu este un document pe care îl completezi și îl depui. Este o înregistrare pe care o menții pe toată durata vieții produsului. Diferența dintre cele două este diferența dintre un fișier de o dată și un sistem funcțional, și decide dacă proiectul durează trei luni sau devine un proces permanent.

De ce contează și pentru textile

Bateriile sunt prima grupă de produse cu pașaport obligatoriu, nu ultima. Pașaportul digital al produsului din ESPR vine pe grupe, iar calendarul până în 2030 este deja publicat.

De aceea documentul este valoros și pentru producători care nu au nimic de-a face cu bateriile: este cea mai apropiată previzualizare disponibilă a formei pe care o va lua un act delegat pentru textile sau oțel. Nu câmpurile în sine, ci structura — o listă numită, un temei juridic pentru fiecare câmp, distincția între obligatoriu, condiționat și necompletat, și un bloc separat de date care se actualizează în exploatare.

Ce să nu presupuneți despre acest document

Trei rezerve pe care documentul și le pune singur și care merită citite înainte de a construi un proiect pe el.

Nu este o specificație. Textul afirmă explicit că nu reprezintă poziția oficială a Comisiei și că nu extinde drepturi sau obligații. Temeiul juridic rămâne Regulamentul (UE) 2023/1542.

Câteva câmpuri poartă încă „formatul urmează să fie stabilit" — inclusiv în jurul amprentei de carbon. Dacă proiectați o bază de date astăzi, lăsați acele coloane flexibile.

Iar versiunea este 2.0. Vor exista și altele. Documentul însuși promite clarificări suplimentare privind definițiile, unitățile de măsură și formatele.

Ce să faceți săptămâna aceasta

Descărcați tabelul și comparați-l cu ce aveți deja. O parte din câmpuri — producător, model, lot, greutate, capacitate, chimie — există aproape sigur în ERP sau în specificațiile dumneavoastră. Întrebarea este care lipsesc, nu dacă porniți de la zero.

Separați câmpurile dinamice de cele statice. Primul grup cere o legătură cu produsul după vânzare. Al doilea nu. Este decizia cu cele mai grele consecințe asupra arhitecturii.

Verificați în ce categorie sunteți de fapt. Art. 77 alin. (1) spune fiecare baterie LMT, fiecare baterie industrială peste 2 kWh și fiecare baterie pentru vehicule electrice. Pragul de 2 kWh se aplică doar celor industriale — este preluat greșit aproape peste tot, iar, după cum ați văzut, categoria decide care patruzeci și ceva de câmpuri vă sunt obligatorii.

Mai multe despre regim găsiți pe pagina Regulamentului privind bateriile, iar dacă vreți să vedeți cum arată ca sistem funcțional — DPP pentru baterii.