DPP pentru importatori în România: Dvs. purtați responsabilitatea, chiar dacă nu ați fabricat produsul

Dacă importați mărfuri din Turcia, China sau India și le vindeți pe piața românească sau europeană, avem o veste importantă pentru dvs.: responsabilitatea pentru Pașaportul digital al produsului este a dvs. Nu a producătorului din Shanghai. Nu a expeditorului din Hamburg. A dvs.

Mulți importatori din România se liniștesc cu gândul că, dacă producătorul nu este din UE, acesta nu intră sub incidența reglementărilor europene. Aceasta este o concepție periculos de greșită, care poate duce la blocarea transporturilor la vamă, la amenzi și la pierderea accesului pe piață.

Cine este operatorul economic conform ESPR?

Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor durabile (ESPR) definește o ierarhie clară a responsabilității. În vârf se află producătorul. Dacă acesta este stabilit în afara UE, responsabilitatea revine automat importatorului — persoana sau compania care introduce produsul pe piața UE pentru prima dată. Dacă și importatorul este doar un intermediar, responsabilitatea poate fi transferată reprezentantului autorizat.

În practică: dacă sunteți o firmă înregistrată în România și importați produse din țări terțe — dvs. sunteți operatorul economic și purtați întreaga responsabilitate juridică pentru DPP.

Ce anume trebuie să solicitați furnizorilor străini?

Înainte ca DPP să devină obligatoriu, acum este momentul să negociați cu furnizorii dvs. Iată ce date vă vor fi necesare pentru un produs tipic care nu conține baterii:

• Lista completă a materialelor cu procentaje exacte (Bill of Materials)
• Informații despre substanțele periculoase (substanțe SVHC conform Regulamentului REACH)
• Amprenta de carbon a produsului și a ambalajului
• Țara de producție și date despre fabrică (adresă, certificate)
• Instrucțiuni de dezasamblare și reciclare
• Certificate de calitate și siguranță (CE, ISO etc.)

Cum să includeți cerințele DPP în contractele cu furnizorii?

Contractele standard de import trebuie actualizate cu noi clauze. Punctele cheie sunt:

• Obligația furnizorului de a pune la dispoziție date structurate într-un format determinat (JSON, XML) la fiecare transport
• Dreptul importatorului de a efectua audituri sau de a angaja terți pentru verificarea datelor
• Sancțiuni în cazul furnizării de informații false sau incomplete
• Clauză de actualizare — la modificarea formulei sau a materialelor, furnizorul este obligat să notifice imediat

Riscuri specifice pentru diferitele categorii de import

Nu toate produsele prezintă același risc din perspectiva DPP. Iată o scurtă hartă a riscului:

• Textile și îmbrăcăminte din Asia: Risc ridicat — originea bumbacului și a coloranților este greu de urmărit. Solicitați certificate OEKO-TEX sau GOTS
• Electronice din China: Risc ridicat — substanțe periculoase (RoHS), metale rare. Declarații CE și listă de materiale obligatorii
• Mobilier din Turcia: Risc mediu — accent pe originea lemnului și pe chimia finisajelor
• Suplimente alimentare și cosmetice: Risc foarte ridicat — afectează direct sănătatea. Trasabilitatea completă a ingredientelor este obligatorie

Vama ca primă linie de control

Odată cu introducerea DPP, controlul vamal se va schimba fundamental. Sistemele vor fi conectate la registrul central DPP al UE și vor verifica automat dacă fiecare produs importat are un pașaport valabil. Un transport fără DPP sau cu unul invalid va fi reținut până la clarificare. În caz de încălcări repetate — distrus sau returnat expeditorului.

Concluzie

Pentru importatorii din România, DPP nu este un concept european abstract — este un risc real de afaceri, cu consecințe financiare concrete. Dar este și o oportunitate uriașă: importatorii care stabilesc standarde riguroase de date cu furnizorii lor vor avea lanțuri de aprovizionare mai fiabile, mai transparente și mai durabile. Într-o epocă în care spălarea verde (greenwashing) este sancționată, onestitatea este cea mai bună strategie de afaceri.