Atelierul de modă MILLEY CODE din Plovdiv: primul pașaport pentru textile și întrebările lui

Un set format dintr-un cardigan cu guler șal și o fustă 7/8, în culoarea scorțișoară, mărimea XS, are acum propriul pașaport digital al produsului. A fost cusut manual, la mașină, într-un atelier din Plovdiv, iar materialul vine de la o fabrică din Turcia, printr-un depozit din Ruse. Pașaportul este public și oricine îl poate deschide.
În spatele lui se află Smilyana Bazeva, care conduce atelierul de modă MILLEY CODE. A parcurs tot chestionarul pentru pașaportul textil, câmp cu câmp, și ne-a trimis înapoi, pe lângă răspunsuri, o listă de întrebări. Multe dintre ele și le vor pune, mai devreme sau mai târziu, și alți producători mici. De aceea le publicăm aici, alături de ce știm astăzi și de ce încă nu știe nimeni.
MILLEY CODE: îmbrăcăminte premium pentru femei, croită și cusută manual la Plovdiv
MILLEY CODE este un atelier de modă din Plovdiv care creează și produce îmbrăcăminte pentru femei. Funcționează din 2022 și este condus de Smilyana Bazeva. Atelierul face singur tiparele, croitul și cusutul: rochii, seturi, costume, fuste, pantaloni, trenciuri. Totul se coase manual, în serii mici și, la cerere, pe măsură.
MILLEY CODE este un atelier premium. Modelele sunt creații proprii, fiecare piesă trece prin mâinile unei croitorese, nu printr-o linie de producție, și nimic nu se produce în cantități mari care să aștepte apoi în depozit. Setul MISHA din acest pașaport e un exemplu bun. Partea de sus este dintr-un material double-face moale și călduros, cordonul este detașabil, iar fusta are o croială evazată, semi-cloș, cu talie elastică.
Atelierul caută abordări noi și acolo unde mărcile mici de obicei nu ajung. Hainele sale au pașaport digital al produsului cu ani înainte ca acesta să devină obligatoriu, la nivel de piesă individuală și cu tot drumul materialului de la fabrică până la produsul finit. Smilyana nu s-a mulțumit să completeze câmpurile: le-a pus sub semnul întrebării, a propus o metodă mai rapidă de completare și a cerut singură prețuri pentru teste de laborator.
Colecția se vinde pe milleycode.com. Modelele noi pot fi văzute și pe Facebook și pe Instagram.
MILLEY CODE a intrat în programul nostru pilot pentru textile ca să vadă în practică ce presupune un pașaport pentru un atelier mic. Răspunsul a fost mai interesant decât ne așteptam, și nu din cauza tehnologiei. Mai greu a fost să se adune datele.
Ce conține pașaportul setului MISHA
Pașaportul setului MISHA este la nivel de piesă individuală: cod de produs MISHA-KANELA, număr de serie 0001. Compoziția este 82% bumbac și 14% poliester, un tricot interlock double-face cu gramajul de 288 g/m². Cardiganul și fusta sunt din același material. Materialul nu conține fibre reciclate, iar produsul nu are componente de origine animală și nici elemente metalice.
Lanțul de aprovizionare are patru etape. Materialul este produs într-o fabrică din Turcia și livrat din depozitul importatorului Hrismil Textile din Ruse, croitul și cusutul se fac în atelierul din Plovdiv, iar produsul se vinde sub marca MILLEY CODE. Producătorul materialului din Turcia a declarat că acesta nu conține substanțe periculoase. Public se văd etapa și țara. Numele firmelor din tot lanțul sunt accesibile numai utilizatorilor profesioniști.
Instrucțiunile de întreținere sunt cele date de producător: spălare la maximum 30 °C, fără stoarcere, fără înălbire, fără uscare în uscător, călcare la temperatură medie, de maximum 150 °C. Pentru reparații, indicația e simplă: la un croitor calificat. Înainte de reciclare trebuie scos elasticul fustei. Cumpărătorul care deschide pagina o vede în limba sa: pașaportul se traduce automat în limbile UE.
Patru lucruri pe care pașaportul setului MISHA nu le-a putut confirma
Pașaportul setului MISHA arată ceva valabil pentru toate atelierele mici: cel care face produsul știe cum a fost cusut, dar nu știe totul despre material. Au rămas patru întrebări deschise.
Prima este compoziția. Eticheta furnizorului spune 82% bumbac și 14% poliester. Lipsesc 4% și nimeni din lanț nu poate spune ce sunt. În pașaport, acest lucru apare ca o notă vizibilă, nu ca un număr inventat.
A doua privește coloranții. Producătorul materialului a declarat că acesta nu conține substanțe periculoase, iar în pașaport absența substanțelor de pe lista REACH (Regulamentul (CE) nr. 1907/2006) figurează ca declarația lui. Date detaliate despre coloranții folosiți pentru fire nu există încă, așa că afirmația „fără coloranți azoici” nu a fost inclusă.
A treia este uscarea. Simbolul de pe etichetă permite uscarea în uscător la temperatură scăzută. Smilyana însăși spune că în uscător produsul se poate strânge prea mult. În pașaport a intrat practica ei, iar eticheta va fi corectată.
A patra este conținutul reciclat. Fără un document de la producătorul materialului, răspunsul este „nu”, chiar dacă ar putea exista motive să fie altul.
Testele de laborator: date sigure, dar contra cost
Smilyana a încercat și cealaltă cale: testarea în laborator. Pentru datele care lipseau, s-a adresat unui laborator textil certificat, care face testele contra cost: compoziție, gramaj, contracție, rezistență mecanică, rezistența vopsirii la spălare și la transpirație.
Pentru un atelier care coase câteva piese dintr-un model, costul e mare, pentru că se plătește fiecare test. De aceea, recomandarea Smilyanei e clară: datele despre rezistența mecanică, rezistența vopsirii, contracție și coloranți trebuie să vină odată cu materialul, de la fabrică sau de la importator. Ea observă și că pe piață există materiale certificate mai ales printre cele din bumbac, din lână și printre materialele hidrofobe pentru îmbrăcăminte de lucru și mobilier. Pentru modă, opțiunile sunt puține.
Aceasta este cea mai utilă observație din pilot. Pașaportul textil va fi la fel de complet ca informația care circulă de-a lungul lanțului. Croitoreasa se află la capătul lui.
Unicitate, o piesă nouă, alt material: ce decide pașaportul
Cele mai multe întrebări ale Smilyanei au fost despre unicitatea produsului. Ce se întâmplă dacă mai coase o piesă, dacă trece la producție de serie sau dacă materialul se termină și e înlocuit cu altul?
Actul delegat pentru textile nu a stabilit încă dacă pașaportul va fi la nivel de model, de lot sau de articol individual. Lucrările pregătitoare ale JRC propun o variantă mixtă: model și lot, cu articolul individual ca opțiune. EURATEX și EuroCommerce vor nivelul de model. Grupul de experți CIRPASS-2 înclină, pe termen lung, spre articolul individual. S-a decis însă deja cum se leagă nivelurile între ele. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/1778, în vigoare din 6 august 2026, cere ca pașaportul mai detaliat să conțină identificatorii celor mai generale.
În practică, setul MISHA este organizat astfel: model MISHA, culoarea scorțișoară, lotul 1, piesa 0001. O a doua piesă din același material primește un nou număr de serie în același lot. Alt material înseamnă un lot nou, cu date noi, pentru că și caracteristicile produsului sunt altele. Când datele unei piese se schimbă, pașaportul păstrează versiunile anterioare în loc să le șteargă.
Producția în lohn, ambalajul, reutilizarea: unde regulamentul încă tace
Smilyana a întrebat cine completează pașaportul când producția se face în lohn. Cine coase, cine brodează, cine imprimă prin sublimare sau serigrafie, cine spală industrial produsul? Regulamentul (UE) 2024/1781 privind proiectarea ecologică pune obligația în sarcina celui care introduce produsul pe piață sub numele său. Subcontractanții furnizează datele, dar nu răspund de pașaport. Smilyana vede aici un câștig pentru tot sectorul: pașaportul arată producătorii din spatele mărcii, inclusiv croitorii care astăzi rămân invizibili.
Ambalajul este o problemă separată. Cutia, cartonașul, hârtia de mătase și plicul de livrare intră sub incidența Regulamentului (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Actul delegat va decide dacă pașaportul textil va conține și date despre ele.
Pentru statutul „nou, a doua utilizare, a treia utilizare, reciclat”, răspunsul e scurt: regulile încă nu există. La fel stau lucrurile cu amprenta de carbon și consumul de apă. Smilyana recunoaște că nu știe cum se măsoară și nu e singura. Metoda (PEFCR) există, dar ce câmpuri vor fi obligatorii pentru textile nu s-a decis încă.
Mai clar este ce urmează după utilizare. Răspunderea extinsă a producătorului pentru textile, introdusă prin revizuirea Directivei-cadru privind deșeurile (Directiva (UE) 2025/1892), devine obligatorie până în aprilie 2028. În Bulgaria, ministerul mediului a anunțat că taxa va depinde de reciclabilitate, compoziție, durabilitate și substanțe periculoase. Sunt date pe care pașaportul le conține deja.
Când devine obligatoriu pașaportul textil
Potrivit calendarului orientativ al Comisiei Europene, actul delegat pentru textile este așteptat în trimestrul al treilea sau al patrulea din 2027. Urmează o perioadă de tranziție de cel puțin 18 luni, așa că obligația va deveni efectivă în jurul anului 2029. Comisia nu a deschis încă o consultare publică privind acest act, deci nici data nu este fermă.
Aici însă termenul nu e lucrul cel mai important. Pilotul cu MILLEY CODE a arătat că pașaportul se creează mai repede decât se adună datele de la furnizorul de material. Iar asta durează luni. Smilyana propune ca o completare să dureze între 5 și 10 minute. Informațiile fixe despre producător ar trebui introduse o singură dată, iar pentru fiecare articol să se aleagă din valori predefinite. Observația a ajuns deja la echipa care dezvoltă platforma.
Ce urmează pentru MILLEY CODE
Pașaportul setului MISHA este deja publicat. Următoarea versiune va veni când fabrica din Turcia va furniza date despre coloranți și despre cele 4% care lipsesc din compoziție. Atunci pașaportul va fi completat, iar versiunea anterioară va rămâne în istoricul lui.
Dacă faceți haine sub marca proprie și doriți să vedeți cum ar arăta pașaportul unui produs al dumneavoastră, consultați pașaportul digital al produsului pentru textile sau scrieți-ne. Iar modelele MILLEY CODE le găsiți pe milleycode.com.
