Pașaportul digital al produsului pentru detergenți: ce conține

Pașaportul digital al produsului pentru un gel de rufe cuprinde, prin lege, nouă grupe de date. Ele sunt enumerate în anexa VI la noul Regulament (UE) 2026/405 privind detergenții și agenții tensioactivi. Pe cele mai multe le aveți deja: denumirea comercială, adresa producătorului, lista ingredientelor. Ce se schimbă este locul în care vor fi păstrate datele și obligația ca ele să fie corecte pentru fiecare model încă din ziua introducerii pe piață.

Obligația se aplică de la 23 septembrie 2029. Mai sunt aproape trei ani, dar formulele, etichetele și contractele cu importatorii se schimbă greu. Mai jos explicăm ce cere exact regulamentul și cu ce puteți începe de acum.

Cine trebuie să creeze pașaportul unui detergent sau al unui produs de curățenie?

Articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2026/405 este clar: înainte de a introduce pe piață un detergent sau un agent tensioactiv destinat utilizatorilor finali, producătorul creează un pașaport digital al produsului pentru produsul respectiv. Regulamentul a fost adoptat la 11 februarie 2026, a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 2 martie 2026 și se aplică de la 23 septembrie 2029 (art. 37). El abrogă vechiul Regulament (CE) nr. 648/2004.

Pașaportul se creează pentru un model (art. 21 alin. (2) lit. (a)). Un gel de rufe de 1,5 litri cu o anumită formulă are un singur pașaport, iar sticlele nu primesc fiecare câte unul. Excepția apare doar atunci când un alt act legislativ al Uniunii cere pașaport la nivel de lot sau de articol. În acest caz, pașaportul prevăzut de regulamentul privind detergenții poate fi emis la același nivel (alin. (7)).

Sunt vizați detergenții de uz casnic și cei de uz profesional, precum și agenții tensioactivi care ajung la utilizatorii finali. Agenții tensioactivi vânduți doar între firme, ca materie primă, nu primesc pașaport. Prin crearea pașaportului, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului (art. 21 alin. (9)), așa că nu poate lăsa această sarcină în seama agenției care îi face etichetele.

Ce trebuie să conțină obligatoriu pașaportul unui detergent?

Anexa VI partea A la Regulamentul 2026/405 enumeră în nouă puncte conținutul minim al pașaportului unui detergent. Multe dintre ele se găsesc deja în documentația tehnică a producătorului. Le-am grupat aici în cinci rânduri:

• denumirea comercială, identificatorul unic al produsului și o imagine color a ambalajului sau a etichetei, suficient de clară pentru a permite identificarea modelului;
• numele, adresa poștală și electronică și numărul de telefon ale producătorului și, după caz, ale importatorului sau ale reprezentantului autorizat, precum și identificatorul unic al operatorului;
• trimiterea la furnizorul de servicii de pașapoarte digitale ale produselor care deține copia de rezervă a pașaportului, precum și o identificare a produsului care permite trasabilitatea;
• mențiunea că pașaportul este emis pe răspunderea exclusivă a producătorului, codul mărfurilor din Nomenclatura combinată și declarația că s-a demonstrat conformitatea cu regulamentul;
• lista completă a substanțelor adăugate în mod intenționat și a tuturor microorganismelor adăugate, cu clasificarea lor taxonomică (gen, specie și tulpină).

Lista substanțelor este punctul care va cere cea mai multă muncă. Ea trebuie să fie completă, iar ingredientele de pe eticheta de azi nu vor fi suficiente. Conservanții de transfer, adică cei care intră în produs odată cu materiile prime, se trec și ei pe listă dacă trebuie incluși pe etichetă. Detergenții de uz industrial și instituțional sunt scutiți de acest punct atunci când aceleași informații sunt deja furnizate într-o fișă cu date de securitate conform REACH. Celelalte opt puncte li se aplică și lor.

Eticheta rămâne, iar eticheta digitală este opțională

Pașaportul digital al produsului nu înlocuiește eticheta fizică a detergentului. Articolul 17 din Regulamentul 2026/405 cere o etichetă pentru orice produs vândut în ambalaj individual sau prin reumplere, iar la detergenții de larg consum pentru rufe, pentru mașinile automate de spălat vase și pentru suprafețe eticheta trebuie să conțină și informații privind dozarea.

Separat de pașaport, regulamentul introduce eticheta digitală (art. 18 și 19). Aceasta nu este obligatorie. Dacă producătorul alege să o folosească, informațiile de pe etichetă pot fi reluate online, iar unele date pot apărea numai acolo. Anexa V partea C spune care anume: conținutul de agenți tensioactivi anionici, cationici, amfoteri și neionici, de fosfați, de fosfonați și de săpun. Tot ce privește sănătatea, siguranța și instrucțiunile de bază de utilizare rămâne tipărit.

Eticheta digitală trebuie să fie accesibilă prin același suport de date ca pașaportul (art. 19 alin. (1) lit. (d)). În practică, pe ambalaj apare un singur cod QR, iar în spatele lui se află pașaportul și, dacă există, eticheta digitală. Regulamentul cere ca suportul de date să nu poată fi șters, să fie vizibil înainte de cumpărare și să fie însoțit de mențiunea „Vă rugăm să scanați pentru a afla informații mai cuprinzătoare privind produsul” sau de o mențiune similară (art. 21 alin. (4)).

Dacă ambalajul poartă deja un cod impus de un alt act al Uniunii, de exemplu pentru ambalaje, nu se adaugă un al doilea. Articolul 21 alineatul (5) cere un suport de date unic pentru toate cerințele.

Reumplerea și vânzarea online au reguli proprii

Regulamentul privind detergenții tratează explicit cele două canale în care cumpărătorul nu ține în mână ambalajul original.

La reumplere, comerciantul îi dă cumpărătorului eticheta fizică și suportul de date pentru fiecare ambalaj pe care îl umple (art. 17 alin. (2)). Codul trebuie să fie prezent și în stația de reumplere (art. 21 alin. (4) lit. (d)). Pentru un magazin care vinde detergenți la vrac, asta înseamnă o imprimantă de etichete lângă dozator și date care corespund mereu produsului din rezervor.

La vânzarea la distanță, oferta afișează informațiile de pe etichetă și o copie digitală a suportului de date sau a identificatorului unic al produsului (art. 20). Operatorul economic care introduce detergentul pe piață este obligat să pună această copie la dispoziția distribuitorilor și a platformelor de comerț online, gratuit și în cel mult cinci zile lucrătoare de la cerere (art. 21 alin. (12)). Dacă vindeți prin magazinele online ale altor firme, vă puteți aștepta ca acest termen să apară în contracte.

Detergenții importați trec vama cu un cod din registrul UE

Fiecare pașaport de detergent se înscrie în registrul UE instituit prin Regulamentul (UE) 2024/1781 privind proiectarea ecologică. Înainte de introducerea pe piață, operatorul economic încarcă acolo identificatorul unic al produsului și identificatorul unic al operatorului și primește în schimb un identificator unic de înregistrare (art. 24).

Pentru detergenții aduși din afara UE, acest identificator este o condiție a vămuirii. Autoritățile vamale pot pune marfa în liberă circulație numai după ce verifică dacă identificatorul unic de înregistrare și codul mărfurilor corespund datelor din registru (art. 25 alin. (3)). Verificarea se face electronic și automat, prin interconectarea registrului cu Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al UE pentru vămi, de la 23 septembrie 2029 sau de la data la care interconectarea devine operațională, dacă aceasta survine mai târziu.

Un importator român de produse de curățenie sub marcă proprie trebuie să se asigure că pașaportul există înainte ca marfa să ajungă la frontieră. Dacă fabrica este în Turcia sau în China, cine introduce datele și cine le actualizează trebuie stabilit prin contract.

Perioada de tranziție: marfa produsă după vechile reguli nu dispare de pe raft

Regulamentul 2026/405 are o perioadă de tranziție care poate fi ușor trecută cu vederea. Articolul 36 împarte în două grupe marfa produsă conform vechiului Regulament (CE) nr. 648/2004.

Un detergent introdus pe piață înainte de 23 septembrie 2029 și conform cu vechiul Regulament (CE) nr. 648/2004 poate fi vândut în continuare pe o perioadă nedeterminată. Un detergent introdus pe piață de la această dată, dar înainte de 23 septembrie 2030, tot conform vechilor reguli, poate fi vândut până la 23 septembrie 2030.

Altfel spus, marfa fără pașaport pe care o introduceți pe piață conform vechilor reguli după ce noul regim începe să se aplice poate sta pe raft numai până la 23 septembrie 2030. Acest an vă lasă timp să lichidați stocurile și să epuizați etichetele vechi, dar modelele pe care le veți vinde și în 2031 vor avea oricum nevoie de pașaport.

Ce nu s-a decis încă pentru pașaportul detergenților?

Detaliile tehnice ale pașaportului lipsesc deocamdată. Articolul 21 alineatul (10) din Regulamentul 2026/405 îi cere Comisiei să adopte un act de punere în aplicare privind suportul de date, formatul și poziționarea acestuia, standardele, drepturile de acces și cine ce date poate introduce și actualiza. Actul se va aplica cel mai devreme la 18 luni de la intrarea sa în vigoare. Până la sfârșitul lunii octombrie 2026 nu am găsit niciun proiect publicat.

Conținutul pașaportului este însă stabilit deja în regulament. Puteți începe, așadar, cu trei lucruri:

1. Un inventar al modelelor pe care le veți vinde după septembrie 2029, cu formula fiecăruia și toate piețele pe care va fi vândut. Pașaportul trebuie să fie disponibil în limba cerută de fiecare stat membru în care se oferă produsul (art. 21 alin. (2) lit. (e)).
2. Lista completă a substanțelor pentru fiecare formulă, inclusiv conservanții de transfer. Pentru cei mai mulți producători aceasta este sarcina cea mai lungă, pentru că depinde de datele primite de la furnizorii de materii prime.
3. O decizie privind eticheta digitală. Dacă doriți ca datele despre fosfați și agenți tensioactivi să apară numai pe eticheta digitală, planificați acest lucru odată cu noul design al ambalajului.

Am pregătit și un exemplu de pașaport pentru un gel de rufe, în care se vede cum arată compoziția, dozarea, pericolele și înscrierea în registru: exemplul de pașaport pentru detergent.

Pașaportul unui detergent este un angajament pe 10 ani

Pașaportul digital al unui detergent trebuie să rămână disponibil 10 ani de la introducerea produsului pe piață, inclusiv în caz de insolvență, lichidare sau încetare a activității producătorului în Uniune (art. 21 alin. (2) lit. (g)). De aceea regulamentul cere și o copie de rezervă la un furnizor de servicii de pașapoarte digitale ale produselor (art. 21 alin. (12) lit. (c)).

Din acest motiv, furnizorul merită ales cu grijă. Platforma DigitalProductPassport publică fiecare pașaport în cele 24 de limbi oficiale ale UE, datele sunt stocate în UE și pot fi exportate integral dacă decideți să schimbați sistemul. Am descris ce le oferim concret producătorilor de detergenți pe pagina soluției pentru detergenți și produse de curățenie. Detaliile despre regulament se găsesc pe pagina Regulamentului privind detergenții, iar dacă doriți să analizăm împreună modelele dumneavoastră, scrieți-ne.