Registrul DPP are acum documentație pentru programatori

Kiril ShivachevKiril Shivachev•Publicat •7 minute de lectură
Patch panel pentru fibră optică, cu porturi numerotate și cabluri galbene

Ajunge un singur pașaport greșit pentru ca niciunul dintre celelalte 99 din aceeași cerere să nu fie înregistrat. Regula este scrisă în documentația Registrului UE al pașapoartelor digitale ale produselor. Comisia Europeană a publicat-o pe 30 octombrie 2026, iar Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri a anunțat-o oficial pe 16 noiembrie. Pentru prima dată este descris negru pe alb cum intră un pașaport în registru. Deocamdată însă avem doar descrierea. Funcțiile de testare vor apărea treptat, înainte ca registrul să funcționeze pe deplin.

Ce a publicat Comisia pe 30 octombrie

Pe pagina de resurse dedicată pașaportului digital al produsului, Comisia a încărcat șase documente tehnice, toate în versiunea 1.0, datate 30 octombrie 2026 și disponibile doar în engleză. Trei dintre ele contează cel mai mult pentru producători și importatori:

  • API Integration Guide descrie cum se trimit pașapoartele la înregistrare și cum se urmărește rezultatul;
  • Semantic Data Guide stabilește după ce scheme și vocabulare verifică registrul datele;
  • Self-Hosted Authentication Guide descrie cum trebuie să răspundă registrului serverul pe care se află pașaportul.

Celelalte trei sunt specificațiile OpenAPI, fișierele cu artefactele semantice și ghidul pentru conturile de serviciu (Service Account guide).

Registrul funcționează din 20 iulie 2026, dar până acum în el se puteau înregistra doar organizații. Ghidul pentru operatorii economici spune în continuare că în prezent un pașaport nu poate fi înregistrat cu succes. Noile documente descriu cum se va face acest lucru. Dacă vreți să citiți mai întâi ce este registrul, am scris despre lansarea lui din iulie.

Cinci endpointuri, până la 100 de pașapoarte într-o cerere, totul sau nimic

Interfața de înregistrare a pașapoartelor digitale ale produselor, descrisă în API Integration Guide v1.0 din 30 octombrie 2026, are exact cinci endpointuri publice. Primul returnează lista grupelor și subgrupelor de produse pe care registrul le acceptă. Al doilea primește pașapoartele spre înregistrare. Celelalte trei arată cât a avansat procesarea: lista sarcinilor, starea unei anumite sarcini și rezultatul pentru fiecare pașaport în parte (în JSON sau CSV).

Înregistrarea nu se face pe loc. Trimiteți cererea, iar registrul răspunde cu codul 202 și un număr de sarcină. Rezultatul îl verificați mai târziu. Fiecare cerere poartă o cheie obligatorie (Idempotency-Key). Datorită ei, dacă se întrerupe conexiunea și retrimiteți aceeași cerere, nu vor apărea duplicate.

Limitele sunt precise:

  • între 1 și 100 de pașapoarte într-o cerere, în total cel mult 10 MB;
  • o singură grupă de produse și o singură subgrupă într-o cerere (de exemplu baterii, subgrupa LMT);
  • cererea este atomică: dacă fie și un singur pașaport nu îndeplinește cerințele, nu se înregistrează niciunul.

Ultima regulă are o consecință practică directă. Dacă sunteți importator și primiți pașapoarte de la mai mulți furnizori, e mai bine să trimiteți câte o cerere separată pentru fiecare. Altfel, o greșeală în datele unui furnizor va bloca și pașapoartele celorlalți. Pachetul corectat se trimite ca cerere nouă, cu o cheie nouă.

Identificatorul unic trebuie să fie o adresă web care deschide pașaportul

Potrivit documentației API a Comisiei, identificatorul unic al produsului (UPI) trebuie să fie o adresă URL HTTPS cu o lungime între 8 și 2.000 de caractere. Registrul nu primește pașaportul propriu-zis în cerere. Primește adresa, o deschide în momentul verificării și verifică conținutul conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2026/1778. Dacă adresa nu se deschide, eroarea este UPI_NOT_RESOLVABLE și, cum cererea este atomică, cade tot pachetul. Registrul nu păstrează conținutul pe care l-a citit.

De aceea ordinea este strictă: mai întâi publicați pașaportul, apoi îl înregistrați. Un furnizor care spune „îl încărcăm după ce îl înregistrați” inversează succesiunea, iar înregistrarea nu va trece. Nici simplul număr de serie din sistemul dvs. nu este un UPI. Poate face parte din adresă, dar registrul cere o adresă care funcționează.

Ghidul pentru găzduirea proprie (Self-Hosted Authentication Guide) adaugă câteva reguli pentru serverul pe care stă pașaportul. Partea publică trebuie să se deschidă fără autentificare, cu cel mult trei redirecționări pe drum. Datele protejate se furnizează doar atunci când registrul prezintă un token semnat de sistemul de autentificare al Comisiei, valabil cel mult 120 de secunde. Dacă tokenul este invalid, serverul trebuie să refuze accesul, nu să returneze pe tăcute versiunea publică în locul celei protejate.

Înainte de prima cerere: organizație verificată și cont de serviciu

Registrul DPP acceptă cereri doar de la o organizație care a trecut de verificare. Verificarea se face cu un sigiliu electronic calificat, iar aici firmele se împiedică des, pentru că o semnătură electronică obișnuită nu este suficientă. Am tratat subiectul pe larg în articolul despre sigiliul electronic. Statutul de organizație verificată este valabil până la expirarea sigiliului, dar nu mai mult de trei ani. După aceea registrul nu mai acceptă înregistrări și modificări noi până când verificarea nu este reînnoită.

Cererile către API le trimite un cont de serviciu (service account). Ghidul pentru conturile de serviciu, tot din 30 octombrie, stabilește următoarele limite:

  • contul este creat de administratorul organizației și primește rolul „Register DPPs”;
  • o organizație poate avea cel mult 5 astfel de conturi;
  • fiecare cont poate avea până la 2 chei active, cu o valabilitate recomandată de un an și de cel mult doi;
  • cheia privată este responsabilitatea operatorului economic: el o creează, o păstrează și o controlează.

Potrivit ghidului pentru operatorii economici, nu se așteaptă ca registrul să aibă o taxă de abonament. Costurile reale sunt sigiliul și integrarea.

JSON este singurul format obligatoriu, iar scheme există deocamdată doar pentru baterii

Ghidul semantic al Comisiei (Semantic Data Guide v1.0) spune că la înregistrare se va cere JSON, pentru că este singurul format obligatoriu conform standardului EN 18216:2026. JSON-LD și XML sunt verificate și ele dacă le trimiteți, dar nu sunt obligatorii. Pentru IMM-uri e o veste bună: nu au nevoie de date legate (linked data) și RDF ca să înregistreze un pașaport.

Scheme și vocabulare concrete există deocamdată doar pentru baterii, în trei subgrupe: baterii pentru vehicule electrice, baterii industriale și baterii pentru mijloace de transport ușoare (LMT). Textilele, mobila, fierul și oțelul și produsele pentru construcții au nucleul comun de 12 concepte de bază (identificator, statut, data ultimei modificări, limbă și altele), dar încă nu au scheme proprii. Le vor primi odată cu actele delegate pentru fiecare grupă. Interfața de înregistrare va rămâne aceeași, se va schimba doar grupa de produse din cerere.

Unele lucruri nu sunt încă clare. Documentele nu conțin un catalog complet al codurilor de eroare, nu dau limite pentru numărul de cereri, iar formatul identificatorului pe care îl returnează registrul nu este descris. Nu s-a anunțat nici când va începe registrul să accepte pașapoarte de test pentru baterii. Comisia organizează pe 26 noiembrie 2026 un webinar despre API și modelul semantic. Vom consemna noutățile pe pagina cu modificările legislative.

Ce puteți pregăti înainte ca funcțiile de testare să devină disponibile

Cu documentația registrului din 30 octombrie puteți începe pregătirile chiar de acum, fără să așteptați ca registrul să funcționeze pe deplin:

  • verificați dacă organizația dvs. are un sigiliu electronic calificat și când expiră;
  • stabiliți cine va fi administrator în registru și unde vor fi păstrate cheile private ale contului de serviciu;
  • cereți furnizorilor confirmarea că pașapoartele lor vor fi publicate la o adresă HTTPS funcțională înainte să le înregistrați;
  • planificați cererile pe subgrupe de produse și pe furnizori, ca o singură greșeală să nu oprească totul.

Noi, cei de la WIARA, construim platforma DigitalProductPassport după ghidurile în versiunea 1.0: pașapoartele sunt publicate în JSON la o adresă permanentă, iar identificatorul verificat al fiecărei organizații este păstrat ca setare separată. Vom testa înregistrarea în mediul Comisiei atunci când funcțiile de testare vor deveni disponibile. Cheia privată pentru registru rămâne la dvs., nu la noi. Dacă vreți să aflați ce înseamnă asta pentru produsele dvs., scrieți-ne.

DigitalProductPassport în alte țări: Albania · Bulgaria · Cehia · Croația · Grecia · Polonia · Serbia · Slovacia · Slovenia · Ungaria · Uniunea Europeană